În domeniul metalurgiei, istoricul de producție al creuzetului din carbură de siliciu utilizat pentru topirea metalelor neferoase poate fi urmărit în anii 1930. Procesul său complex include zdrobirea materiei prime, lotarea, filarea mâinilor sau formarea, uscarea, arderea, uleiul și rezistența la umiditate. Ingredientele utilizate includ grafit, argilă, clinker pirofilit sau clinker bauxit cu alumină ridicată, pulbere monosilică sau pulbere și apă de ferrosilicon, amestecate într-o anumită proporție. De -a lungul timpului, carbura de siliciu a fost încorporată pentru a îmbunătăți conductivitatea termică și pentru a îmbunătăți calitatea. Cu toate acestea, această metodă tradițională are un consum ridicat de energie, un ciclu de producție lung și pierderi mari și deformare în stadiul de produs semi-finisat.
În schimb, cel mai avansat proces de formare a creuzetului de astăzi este presarea izostatică. Această tehnologie folosește creuzetul de carbură de grafit-silicon, cu rășină fenolică, gudron sau asfalt ca agent de legare și carbură de grafit și siliciu ca principale materii prime. Creuzetul rezultat are porozitate scăzută, densitate ridicată, textură uniformă și rezistență puternică de coroziune. În ciuda acestor avantaje, procesul de ardere eliberează fum și praf dăunător, provocând poluarea mediului.
Evoluția producției de creuzet din carbură de siliciu reflectă urmărirea continuă a eficienței, calității și responsabilității de mediu din industrie. Pe măsură ce tehnologia avansează, accentul este pus pe dezvoltarea metodelor de minimizare a consumului de energie, scurtarea ciclurilor de producție și atenuarea impactului asupra mediului. Producătorii de cruciați explorează materiale și procese inovatoare pentru a atinge aceste obiective, urmărind să atingă un echilibru între tradiție și modernitate. Pe măsură ce cererea de topire a metalelor neferoase continuă să crească, evoluțiile producției de creuzet vor juca un rol vital în modelarea viitorului metalurgiei.
Timpul post: 08-2024 APR